VArsat de vInt Pe vremea cind Impuscatul era Stejar de Scornicesti, Primul Barbat al Tarii, Erou intre Eroi si, peste toate, erou al multor bancuri - la concurenta cu Bula, chiar confundindu-se cu acesta -, ei bine, in acei ani faceam o adevarata baie de risu'-plinsu' cind ma intilneam cu amicul meu de la Radio Bucuresti, poetul Titus Vijeu, intr-un cerc restrins, ne dadea adevarate recitaluri, imitindu-l perfect pe Geniul Carpatilor de Curbura ca si, alternativ, pe halebardul acestuia, inflacaratul Adrian Paunescu. Desigur, cind il imita pe Ceasca, asistenta era mai selecta, teama de microfoane si de ciripitori fiind direct proportionala cu maretia personajului. Cum-necum, s-ar parea ca pe Titus nimeni nu l-a incondeiat mai acatarii, de-a trecut viu si nevatamat iarna vrajbei post-decembriste. Pe bardul de la Birca isi permitea sa-l parodieze in cercuri (literare) ceva mai largi, ba chiar atit de largi, incit era cunoscut, stimulat, aproape obligat de amici - fie ei din Suceava sau Timisoara, din Sighet sau Constanta, din Iasi sau din Craiova - „sa-i dea drumul", sa nu-i vaduveasca, adica, in ragazul lui pe acele meleaguri, de dulcea balacarire a celui care s-a dovedit a fi „porcul nostru de serviciu" (dupa propria-i evaluare). Paunescu a aflat, desigur, ca este unul - de altfel, se si cunosteau - care-l imita, cam la batjocura, iar Titus se astepta la ceva represalii, asa incit evita o intilnire fata-n fata cu modelul. Dar, la un moment dat, inevitabilul s-a produs. Titus, bine cladit, dar ochelarist timid, se astepta la o reactie violenta. „Am auzit ca ma imiti", l-a intimpinat „fiara". „Mda", a biiguit ochelaristul, e asa, o joaca..." si si-a plecat, spasit, capul. „Nu-i nimic, a bubuit halebardul. Citi mai multi ca tine! Sa afle natiunea!" Reclama era, pentru Paunescu, sufletul comertului cu latrinitatea. Cam tot pe atunci a mai aparut un imitator, Ioan T. Morar