Titus Ceia Adica terenuri si case. Poate mai mult terenuri decat case. Teoretic, pe un teren faci ce casa vrei tu, asta dupa ce te descurci cum poti prin hatisul PUG-urilor, PUZ-urilor, PUD-urilor, autorizatiilor de constructii, finantarilor. Pe de alta parte, o casa exista. O mai poti modifica, extinde, renova, eventual o poti supraetaja. E altceva, totusi. Aparent, mai simplu, dar in cele din urma limitativ. Cu un teren tii destinul in sah. Poti sa nu faci nimic pe el ani si ani, in definitv. Un teren e un plan de viitor si moneda forte in acelasi timp. Locul unde apare, in primul si in primul rand, mirajul. Abia ulterior terenul devine leaganul realitatii.
Axioma: in lumea romaneasca de azi, ponderea imobiliarului este deosebit de importanta.
Contactul cu domeniul imobiliar genereaza proiecte, polarizeaza uriase sume de bani. Creaza infractionalitate. Toate acestea sunt aparute dupa un prelungit somn al ratiunii, un somn de peste patru decenii. Discutand pe tema asta cu un avocat celebru, am aflat un amanunt din categoria "oul lui Columb". In Romania, legislatia imperfecta, de atatea ori modificata in functie de interesele unor papusari nevazuti, a reusit sa faca din fiecare primar, din fiecare membru de comisie de fond funciar, un potential inculpat penal. Exceptiile sunt rarisime si, dupa cum se spune, confirma de fapt regula. Tribunalele sunt intesate de procese care se finalizeaza cu o lentoare de melc. Cu toate acestea, pana la urma, acest fond dramatic este creator de buna stare, progres, dinamism social. De la mii de kilometri, oameni superbogati sau consortii importante calculeaza, imagineaza si trag linii. Urmeaza, firesc, investitia. Specialistii geodezi sunt pusi sa lucreze zi-lumina. Beneficiarii conjucturali isi fac cruce, multumind lui Dumnezeu. Deposedatii, pagubitii, pacalitii injura mai incet sau mai tare, se adreseaza j
