De la 1 ianuarie 2007, studiile în Europa au devenit mult mai accesibile pentru noi, pentru că integrarea a venit şi cu o diminuare considerabilă a taxelor de studiu. Dacă la 1 ianuarie 2007, statutul tinerilor români care învăţau în străinătate s-a schimbat „din mers“, din “non-EU” în “EU students”, anul academic 2007-2008 este primul în care puteţi aplica, încă de la început, în calitate de studenţi membri UE.

Aşadar, nu trebuie decât să vă interesaţi despre procedura de aplicare, pentru că nici universităţile de prestigiu, precum Oxford şi Cambridge, nu mai percept taxe de şcolarizare imposibil de plătit. Sumele, care nu de puţine ori depăşeau 10.000 de euro pe an, au scăzut, în multe cazuri, cu mai mult de jumătate.

Chiar dacă, uneori, încă e vorba de câteva mii de euro, trebuie să luaţi în calcul faptul că, la nivel european, învăţământul superior gratuit se menţine numai cu multe intervenţii şi că tendinţa este ca studiile să fie plătite.

Toate universităţile din Marea Britanie se bazează pe sistemul public, cu taxă, ca şi 69,6% din universităţile publice din Olanda, 58,5% din universităţile din Belgia, 10,2% din cele finlandeze, 14,1% din cele maghiare, 7,3% din cele austriece, 12,4% din universităţile din Norvegia, 5,9% din cele din Suedia şi 0,8% din cele din Franţa.

Taxele de şcolarizare de la Universitatea Cambridge variază, pentru studenţii non-UE, între 9.054 şi 21.954 de lire sterline, în funcţie de cursurile urmate. Taxele de cazare şi costurile zilnice, care înseamnă încă 10.000 de lire sterline, ar fi făcut studiul la Cambridge aproape imposibil, în lipsa unui sprijin financiar. Pentru englezi şi membrii UE, însă, taxele de şcolarizare sunt de 3.000 de lire / anual.

Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi la Universitatea Oxford, unde taxele pentru studenţii din afara Uniunii sunt între 8.880 şi 21.700 de lire st