„Gore din Chitila“şi „Mă iubeşte femeile“ sunt piesele care l-au făcut celebru pe Mihai Mărgineanu, la acel moment un anonim om de afaceri care îndrăznea să cocheteze cu muzica. S-a lansat la 37 de ani. O vârstă nefirească pentru o reorientare profesională sau, mai bine spus, pentru a transforma un vis în realitate. „Sunt foarte puşti. Am intrat pe un teren pe care nu-l cunoşteam, dar care îmi place de mor, îmi dă numai satisfacţii. E o senzaţie totală. E foarte mişto! Ce dacă am peste 37 de ani?!“.
După „Gore din Chitila“, „Şi îngerii beau vin“ „Gore din Chitila“ s-a născut din greşeală, căci „nu am vrut să scot un album pe piaţă, am vrut un disc pentru prietenii mei şi pentru petrecerile noastre. Dar a ajuns pe piaţă. A fost o întâmplare. Este ceea ce îmi place mie să cânt. Că eu ascult ACDC, Metallica, Red Hot Chilli Peppers. Nu pot să cânt ce cântă oamenii ăia, aşa că interpretez melodiile mele. Am băgat exact ceea ce mi-a plăcut mine“, după cum mărturiseşte Mihai Mărgineanu. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat însă cu „Şi îngerii beau vin“, cel de-al doilea album purtând semnătura sa. A fost nevoie de o stare de spirit. Dacă, mai ieri, Mihai Mărgineanu era fie un romantic incurabil, în „Mai ştii“, cucerind sufletele celor care iubesc versurile de genul „Mai ştii cum te strigam pe atunci/Icoană cu picioare lungi/Veneai pe râu sau râu erai/Curgeai în mine până-n Rai/Cu limba preschimbată în bici/Mânai pe coapse iepuri mici/Aveai un zâmbet cam mieriu/Erai mireasmă, eram viu./Dar, of, of, of, de/Acum de mine trag trei popi/Carnea miroase de pe acum/A scândurică de salcâm/Pe când muşchi din cai/Mie ţărâna îmi spune «hai»...“, sau cu poveşti de dragoste ce-au început cu „A fost odată“, „A fost odată un vis frumos, un vis frumos/Cu un băiat şi-o fată/A fost un vis cam dureros, cam dureros/De te rănesc, mă iartă.../A fost un vis născut în munţi, născut în munţi/Cr
