Mereu în linia întâi, contra cronometru, căci în mâinile lor, ale ambulanţierului, medicului, asistentului şi brancardierului, stă viaţa oamenilor. La 112 un nou apel, preluat de dispeceratul Ambulanţei. Prin staţie se anunţă echipa care va pleca în teren: medicul, asistentul medical, ambulanţierul şi brancardierul. Medicul coordonator de gardă triază cazurile şi hotărâşte ce echipă pleacă în teren. Totul în funcţie de gravitatea situaţiei. De data aceasta e vorba de un caz de lipotimie, la o persoană în vârstă, cu probleme cardiace. Ambulanţierul de serviciu în urgenţă, Ion Năstase, se urcă la volanul salvării. În dreapta sa stă echipa de cadre medicale. Porneşte semnalele acustice şi vizuale. Fiecare secundă contează, aşa că pleacă în trombă. E atent la trafic. Trebuie să aibă grijă, mai ales în intersecţii, în condiţiile în care traficul este extrem de aglomerat. Nu-i scapă însă din vedere nici informaţiile pe care medicul le comunică echipei care îl însoţeşte pe teren, printre ei, implicit, şi ambulanţierul. Încă un caz în care va trebui să pună în aplicare ce a învăţat la cursurile de ambulanţier şi, mai apoi, la cele patru module care i-au urmat, în cei minimum trei ani de pregătire, căci şofatul nu este suficient în meseria lor. Pregătirea medicală este esenţială.

O mână de ajutor Sunt un ajutor de bază. Fac parte dintr-o echipă care trebuie să lucreze tot timpul contra cronometru. Greşelile nu au ce căuta, căci stângăcia lor poate curma viaţa unui om. Lucrează cu profesionalism şi chiar dacă uneori emoţiile îi năpădesc reuşesc să treacă peste aceste situaţii. Trebuie să primeze viaţa pacientului. Nu uită acest lucru. Niciodată. Chiar dacă merg la cazuri simple. „Toată lumea este tratată la fel, e drept că atunci când vine vorba despre vreun caz în care este implicat un copil, datele problemei se schimbă. Pui parcă mai mult suflet, te porţi mai delic