Trăim, mulţi dintre noi, cu iluzia că tot ceea ce ne inconjoară este relativ nou şi aproape indispensabil. Cum aş putea trăi fără computerul pe care scriu (mai mic şi mai puţin inzestrat decăt un laptop, dar mai comod), fără telefon celular (başca ruda lui cu sau fără fir din fiecare cameră), fără cuptorul cu microunde in care imi incălzesc chifla scoasă din congelator.
Trăim, mulţi dintre noi, cu iluzia că tot ceea ce ne inconjoară este relativ nou şi aproape indispensabil. Cum aş putea trăi fără computerul pe care scriu (mai mic şi mai puţin inzestrat decăt un laptop, dar mai comod), fără telefon celular (başca ruda lui cu sau fără fir din fiecare cameră), fără cuptorul cu microunde in care imi incălzesc chifla scoasă din congelator.
Asta deşi stau la o masă de bucătărie, opera unui tămplar mai mult sau mai puţin talentat, beau cafea dintr-o ceaşcă banală de porţelan şi mi-am fiert apa intr-un ceainic cu fluier, neschimbat de la apariţia sa in secolul al XVII-lea! Mă aflu printre obiecte dintre care doar căteva pot fi considerate ca aparţinănd tehnologiei moderne, care ne ajută să fim ceva mai eficienţi. Moderne? Claviatura computerului este de tipul QWERTY, patentat in 1878.
"Omul este un animal care foloseşte unelte, oriunde s-ar afla, fără unelte nu ar fi in stare de nimic!", spunea acum două sute de ani filozoful scoţian Thomas Carlyle. Entuziasm pentru tehnologie? De ce nu? E nevoie insă de o viziune istorică a progresului, nu orice noutate este un progres.
Există tendinţa de a considera de la sine inţelese lucrurile ceva mai vechi, deşi viaţa noastră ar fi imposibilă fără ele. Chiar dacă inovaţiile au reprezentat, fiecare la vremea sa, inceputul unei noi epoci, importanţa pare să fie nu invenţia, ci utilizarea ei. Cel puţin aşa crede autorul unei cărţi cu un titlu surprinzător de previzibil: "Şocul trecutului", istoricu
