Prima si uneori singura grija a romanului ajuns in sferele mai mult sau mai putin rarefiate ale puterii este chiverniseala. Cere apartament de protocol in zona centrala sau rezidentiala si alege pana gaseste ceva care se potriveste cu noul sau rang. In paralel cauta chilipiruri imobiliare si funciare care sa-i rotunjeasca averea fie direct prin parghiile pe care le poate actiona datorita functiei pe care o ocupa, fie cu ajutorul unor primari binevoitori care il rasplatesc pe fiul satului ajuns mare demnitar al statului, fie cu sprijinul unor oameni de afaceri incantati sa-l aiba printre clientii fruntasi ai guvernului sau ai parlamentului. Indiferent de cale, la sfarsitul mandatului, politicianul autohton reuseste adesea sa-si dubleze numarul de case si de hectare detinute.

Oricat de multe sau de luxoase ar fi apartamentele sau vilele pe care le detine, acestea nu sunt insa suficiente pentru speculantul politic pe cale sa devina latifundiar. In primul rand fiindca imobilele dobandite aduc venituri serioase din inchiriere si in al doilea rand pentru ca demnitarul poate sa ramana sine die in casele de protocol. "Romania libera" a descoperit o serie de fosti inalti functionari, de la ministri la consilieri prezidentiali, care nu vor sa abandoneze locuintele de serviciu si carora regia care administreaza protocolul de stat le-a prelungit contractul de sedere pe cai ilicite, dar in conformitate cu traditia aranjamentelor transpartinice din perioada postdecembrista.

De la inceputul anilor ‘90, cand Petre Roman ii oferea lui Ion Tiriac vila de protocol cu chirie subventionata de la bugetul de stat, si pana acum, cand democratul Vasile Blaga intarzie sa plece din casa ministeriala, mentalitatea de profitor a politicianului autohton a ramas neschimbata. In Romania nu doar haina il face pe om, ci si casa, de aceea Adrian Nastase a vrut sa ne arate pe dinauntru apart