Garana, sau Wolfsberg in traducere germana, este un sat asezat la poalele Muntilor Semenic. Istoria sa incepe la 1828, odata cu sosirea primilor colonisti germani, pemi, 131 la numar, al caror nume se trage de la Boemia, locul lor de origine. Dupa 190 de ani de stat pe aceste meleaguri ale Banatului Montan, astazi in Garana mai locuiesc doar 31 de pemi care impart traiul zilnic alaturi de alte 61 de persoane sosite in acest loc de-a lungul vremii. Restul, mii de persoane de nationalitate germana, s-au intors in zona de obarsie a stramosilor lor.

Recunoscuti ca foarte buni crescatori de animale, pemii si-au aratat priceperea si in prelucrarea lemnului, a fierului, dar si in arta culinara. Principala ocupatie a femeilor era prepararea produselor lactate, in special a smantanei pe care o vindeau in pietele resitene. Recunoscute pana si de copii, pentru fustele lor cu poale lungi, pemoicele coborau de la munte zeci de kilometri, purtand in spate rucsacuri pline cu produse lactate. Erwin Tigla, presedintele Forumului Democrat al Germanilor din Caras-Severin spune ca "Satele pemesti au constituit singurele comunitati compacte de germani din sud-vestul tarii. Ceilalti etnici germani au fost colonizati in localitati deja populate".

Calvarul pemilor avea sa inceapa imediat dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial cand, 250 de locuitori ai Garanei, dintre care 132 de femei, au fost deportati in lagarele de munca fortata din URSS, doar pentru ca erau de origine germana.

Depopularea localitatii a inceput in urma cu 30 de ani, odata cu plecarea a 24 de familii in Austria si Germania. Din 1990, a avut loc marele exod al populatiei locale. Peste 1.500 de pemi au parasit localitatea. Multi si-au abandonat pur si simplu casele. Un an mai tarziu, in Garana mai traiau 183 de locuitori de etnie germana, iar in 1997 doar 56. Astazi, aici mai pot fi intalniti numai