"City-ul londonez a descoperit leul pentru carry trade." Aceasta pare a fi explicatia, care se aude din tot mai multe surse, privind cresterile spectaculoase ale cursului din ultima perioada.
In teorie, o moneda ofera dobanzi mari pentru a compensa investitorii pentru riscul deprecierii acelei monede, dat la randul lui de asteptarile privind inflatia.
Leul este una din monedele care ofera la ora actuala, paradoxal din punct de vedere al teoriei economice, dobanzi foarte ridicate simultan cu aprecierea cursului. Nu este singura moneda de acest gen.
O explicatie a acestui paradox este data recent de "The Economist" prin traumatismele cauzate de inflatie in perioadele precedente care i-au facut pe decidentii de politica monetara sa suprareactioneze prin mentinerea dobanzilor la un nivel ridicat, atragand speculatiile. "Carry trade"-ul pare a repeta filozofia de ingenunchere a adversarului din judo:
"Foloseste-te de forta cu care este atacata inflatia, in perioadele de asteptari favorabile privind mediul economic, pentru a face cat mai mult profit dintr-o moneda care se apreciaza".
Revenind la situatia leului si la deciziile privind nivelul dobanzilor, in practica vor exista argumente, legate in principal de cresterile explozive ale salariilor din unele sectoare, care sa puna din nou pe primul plan riscul inflationist si sa considere neoportune reducerile importante ale dobanzilor.
Mediul de afaceri confirma ca in ultimul an au existat categorii profesionale care au inregistrat cresteri spectaculoase de salarii. Dar tot oamenii de afaceri sunt cei care dau semne ca situatia devine insuportabila, aprecierile de curs afectand nu numai pe cei care produc pentru export, ci si productia locala in general.
Este greu de inteles cum produsele romanesti mai pot fi competitive cu produsele din import cand cresterile de curs si salarii le
