Basarabia, acum ... „Dragi colegi crestin-democrati, stimati reprezentanti ai partidelor democratice, iubiti compatrioti, va aduc sincere felicitari pentru victoria politica obtinuta in batalia din alegerile locale 2007. Ati reusit in conditii extrem de grele, sub presiunea si amenintarile puterii comuniste, sa obtineti un rezultat remarcabil, care ridica miscarea crestin-democratica la un nivel calitativ nou“. Iurie Rosca dixit („Flux", 22 iunie 2007). Sint, de fapt, primele trei alineate din „Mesajul de felicitare al presedintelui PPCD, Iurie Rosca, adresat alesilor locali". Paginat - cum altfel? - chiar sub titlu si insotit de imaginea celui in cauza: radios, la cravata, tinind in stinga un buchet de flori si venind catre privirea cititorului dinspre un grup ce discuta aprins in planul secund. Sigur ca exista strategii editoriale si mize de efect; un corp de litera mai mare si un specific de profil grafic conduc (pot conduce) spre o anume impresie, configureaza o anumita stare de spirit, induc, subtil, o idee sau predispun spre mai buna asimilare a alteia. Etc. Ambalajul conteaza mai abitir decit continutul! In plus, daca ma gindesc bine, nici nu prea vad ce i se poate imputa patronului apropo de slabiciunea intru propriu cult: asa-i firea omului, setoasa de marire... Dar n-am mai intilnit demult, vreau sa spun, nici macar in „Moldova suverana", un iz atit de pravdist si nu tin minte cind am incercat, ultima data, sentimentul halucinant al deja-vu-ului la frunzarirea unui titlu de presa. Mare anticar, Rosca al nostru! (Asta pe linga „amenintarile" de mucava si „presiunea" aproape lubrica, pe care, cica, a exercitat-o asupra-i colegul de infamie. Haida-de! Ca si cum n-ar fi existat vreodata ziua de 4 aprilie 2005 si intregul huzur - in linie administrativa, intii si-ntii! - de dupa...) ... Citeva secvente din interviul lui Veaceslav Iordan (Jordan, cum i s-a zis in