Abia spre orele cinci ale diminetii de vineri spre simbata au reusit liderii europeni intruniti la Bruxelles sa ajunga la un compromis in privinta unui nou tratat menit sa inlocuiasca fosta Constitutie a Uniunii Europene, blocata de voturile negative de la referendumurile organizate in Franta si Olanda cu doi ani in urma.
Dupa ce Polonia a acceptat un compromis in privinta sistemului de vot, aplicarea acestuia ar urma sa intre in vigoare abia peste 10 ani, sint teoretic create premizele ca tratatul cu pricina sa fie redactat si aprobat de toate cele 27 de state membre pina la jumatatea anului 2009, asa cum si-a propus Angela Merkel, cancelarul Germaniei si presedintele in exercitiu a ultimei intilniri la virf.
Acest maraton diplomatic a fost o adevarata provocare si fizica si intelectuala pentru participanti dar si pentru armata de jurnalisti veniti sa relateze despre un „summit crucial”. Observatorii au remarcat energia impresionanta a lui Sarkozy dar si nerabdarea lui Tony Blair care simbata dimineata avea programata la Vatican o intilnire privata cu Papa Benedict.
Presa comenteaza in principal schimbarile in plan institutional care vor surveni in mecanismele de operare in interiorul UE.
Vom avea un presedinte permanent al Uniunii, un inalt reprezentant pentru politica externa (s-a renuntat la denumirea de ministru de externe la insistentele Marii Britanii care nu doreste sa se dea in nici un fel senzatia ca va exista o politica externa si de securitate adoptata pe plan european care sa prevaleze asupra celei stabilite la nivel national), Parlamentul European va avea puteri
sporite (el e cel care va alege viitorul Presedinte al UE) iar prin aplicarea sistemului dublei majoritati aria domeniile in care statele membre vor avea drept de veto va fi restrinsa.
Insa chiar daca toate acestea sint lucru
