E pentru prima data in istoria atacurilor la seful statului – istorie scurta, e drept - cind intensitatea contestarilor de care au parte intelectualii care il sustin aproape neconditionat pe presedinte e mai mare decit forta loviturilor la Traian Basescu insusi. TRU, Liiceanu, Tismaneanu, Sever Voinescu, Avramescu, HR Patapievici sint tinte privilegiate si, impreuna, incaseaza sensibil mai multe lovituri (nu numai mediatice) decit, tot la pachet, incaseaza Traian Basescu si aliatii sai politici. Acesta e un fapt care poate indica, la o adica, o schimbare de tactica a celor care nu il digera pe Traian Basescu si nici pe cei care il sustin. E de urmarit in ce masura e o mutare de succes, mai ales ca, atacat frontal, TB s-a dovedit, pina acum, redutabil si, cel mai adesea, imbatabil. Acum, iata, prin asalturile la intelectualii care i-a declarat spirjin, Presedintele e atacat pe flancuri – dur si necrutator.
Pe de alta parte, suma acuzelor care le sint aduse acestor intelectuali este socanta. Am facut o lista scurta a criticilor (desi, in multe cazuri, “critica” e un cuvint mult prea blind fata de duritatea acuzei): sint angajati, deci nu sint echidistanti; sint legionari si fascisti, dar si neo-comunisti; vor o “miscare”, dar pica in plasa Conducatorului Suprem la fel cum au cazut, imediat dupa ‘68, multi intelectuali in plasa lui Ceausescu; sint retrograzi, dar si avangardisti; idealisti si pupincuristi (mai ales “pupinbasesti”); radicali, dar si oportunisti; se bat in numele unor principii, dar nu au coloana vertebrala; actioneaza dezinteresat, ca niste visatori ai spiritului si, de aceea, rateaza spectaculos proiecte unde e nevoie de mult realism si de multa siretenie, dar vineaza posturi grase, sinecuri, etc. Lista e mult mai lunga. Si, la fel de confuza.
Intrebarea mea – ce li se poate reprosa CU ADEVARAT acestor persoane care au optat sa fie mai m
