Motiunea de cenzura depusa de PD impotriva guvernului Tariceanu a plasat Psd-ul intr-o situatie extrem de neplacuta.
Alegand abtinerea de la vot, partidul d-nilor Iliescu si Geoana nu a reusit sa iasa din trendul descendent in care l-au plasat sondajele de opinie. Psd-ul a ratat momentul unei rasturnari in favoarea sa a jocului politic. Prin abtinerea de la vot, Psd-ul a asigurat ramanerea la putere a unui guvern ce are o sustinere parlamentara directa de doar 20%, fara a demonstra ca se plaseaza intr-o opozitie reala. Solutia "nici cal, nici magar" a clarificat pozitia partidului, care se teme de "anticipate" si, concomitent, se teme de asumarea responsabilitatii guvernamentale pentru ultima parte a mandatului. Sub conducerea d-lui Geoana, Psd-ul arata ca vanatorul care alearga dupa mai multi iepuri, fara a prinde nici unul. Aceasta stare va fi probata de alegerile pentru Parlamentul Europei din toamna, cand social-democratii ar putea primi o amenda severa din partea electoratului.
Situatia nu poate sa nu aiba urmari in raportul de forte din interiorul partidului. Palma administrata de alegatori la referendumul pentru suspendarea presedintelui Basescu, actiune provocata si sustinuta frenetic de conducerea Psd-ului, nu a avut, aparent, nici un fel de urmari. Un lider responsabil si-ar fi dat, dupa asemenea dezastru, demisia, sau - cel putin - ar fi provocat o analiza "la sange" a strategiei adoptate. Reprezentanti ai "grupului de la Cluj" atrasesera, de altfel, atentia asupra rezultatului indoielnic, pentru partid, al referendumului. D-l Geoana n-a facut nici una, nici alta. Sustinut de "tatucul" Iliescu, cu care a impartit conducerea campaniei antiprezidentiale, d-l Geoana a preferat sa ignore consecintele votului la referendum, adoptand tactica asteptarii. Ceea ce, pentru un "mare partid" aflat in opozitie, este contraproductiv. Teama de "anticipat
