Adevărata poveste a acestei reuniuni la vârf europene nu o veţi citi în ziarele româneşti. Din cauza lipsei de interes pentru Europa, românii pur şi simplu nu se pricep la acest subiect şi nu înţeleg ce se întâmplă de fapt. Slavă Domnului, ungurii sunt mai profesionişti decât noi.

Adevăratul erou al acestei reuniuni a fost ca atare un diplomat maghiar, singurul care a observat, la discuţia tehnică de marţi seară, că din textul noului tratat european propus spre negociere lipsea ceva. Acest om era nu doar informat, dar şi articulat: a luat cuvântul şi a întrebat unde a dispărut partea din preambulul Constituţiei unde scria că Europa va avea „o piaţă internă în care concurenţa e liberă şi nedistorsionată“. El a întrebat dacă acest fapt nu riscă să afecteze dosarul pe concurenţa liberă, unde Comisia europeană luptă cu monopolurile naţionale (spre beneficiul consumatorilor, scăzând preţurile) sau consideră ilegale subvenţiile de stat, ca distorsionând concurenţa egală. Ca atare, preşedintele Barroso, a doua zi, a pus textul pe agenda reuniunii şi noul preşedinte francez, dl. Sarkozy, a recunoscut că preşedinţia germană făcuse această modificare la cererea lui. Comunitatea de afaceri din Europa a intrat în panică, şi de abia în doua zi, prin vetoul lui Gordon Brown, succesorul lui Tony Blair, pasajul, considerat inacceptabil, a căzut. Tot dl. Sarkozy a vrut să pună în text că economia europeană vrea să fie una socială de piaţă, care tinde spre o economie cu şomeri zero, cam ce visa şi dl. Ion Iliescu prin 1990, dovadă că a şi pus ceva similar în Constituţia noastră din 1991. Pentru cine nu e lămurit, dl. Sarkozy se presupune că reprezintă dreapta franceză. Cu aşa dreaptă, nu e de mirare că nimeni nu mai votează stânga în Franţa. Sarkozy e pur şi simplu populistul perfect, care spune ceea ce vrea să audă majoritatea electoratului lui. Problema este că toate celelalte