Copacii româneşti de pe bulevardul Iordania

(Corespondenţă din Amman)

Când a fost în vizită oficială în Iordania, în 2003, fostul preşedinte Iliescu s-a întâlnit cu reprezentanţii comunităţii româneşti din această ţară, o comunitate formată în majoritate din soţii şi copii ai unor foşti studenţi ai Iordaniei în România.

În general, bine integraţi într-o ţară obişnuită să facă faţă unor afluxuri masive de străini, datorită stabilităţii climatului politic şi social, aceştia au avut o mare problemă de ordin birocratic: nu putea să le facă paşa-poarte copiilor lor pentru că Ambasada Română nu elibera certificate de naştere.

Acestea se eliberau doar în ţară, ori pentru a aduce copiii în ţară era nevoie de paşapoarte, care se eliberau fără certificate! O treabă tipic românească, care trena de ani de zile şi care nu s-a putut rezolva decât prin intervenţia şefului statului, pe care cei care au avut o astfel de problemă îl pomenesc şi acum. În cursul mandatelor sale, Ion Iliescu a reuşit să menţină relaţii bilaterale la un nivel constant de interes reciproc. Relaţiile sale personale, atât cu fostul rege Hussein, cât şi cu actualul rege Abdullah au conservat măcar o tradiţie istorică, sarcina dezvoltării acesteia fiind preluată la nivel individual, în special de oameni de afaceri iordanieni. Potenţialul remarcabil pe care-l reprezintă cele câteva zeci de mii de iordanieni cu studiile făcute în România şi familiile lor se cam iroseşte în absenţa unui sprijin oficial. Rolul puternic pe care-l joacă femeia în familiile iordaniene face însă ca educaţia copiilor să aibă un permanent rol constant, acesta reuşind să se păstreze mai bine decât în alte tipuri de emigraţie.

Dotorul Basim, de exemplu, absolvent de medicină la Iaşi are patru copii, dintre care doar primul s-a născut în România. Deşi familia s-a stabilit în Iordania de mai bine de 15