Articolul „O experienţă de coşmar pe patul de spital“, publicat ieri în cotidianul nostru, a stârnit un val de comentarii pe site-ul Gazetei de Sud. Vă prezentăm mai jos câteva dintre reacţiile cititorilor:

de florin cimpoieru:

Din păcate, tot ce aţi scris este adevărat. Am petrecut aproape două luni în Urgenţa Spitalului nr. 1 alături de mama mea, operată de cancer la ficat, în ultima fază. Aproape două luni state zi de zi în Reanimare, 16, 18, chiar şi 24 de ore zilnic. Vă pot povesti lucruri care vă vor îngrozi. Ce v-a povestit bătrâna este numai un mic fragment... Le pot numi criminale pe angajatele Urgenţei, fără a exagera. Aştept să mă contactaţi, asigurându-vă de seriozitatea şi decenţa mea.

de Passagero:

Doamne, ce lume! Aşa am zis şi eu când am aflat de acest act de barbarie în secolul XXI, petrecut la Spitalul Judeţean Craiova. Ea reprezintă doar unul dintre multele tratamente neomenoase şi barbare la care sunt supuşi oamenii obişnuiţi, tineri şi bătrâni, la spitalele din Craiova. Adresarea răstită şi dispreţuitoare, plictiseala, nepăsarea sau reacţia plină de ură a personalului medical la durerile celor internaţi sunt ceva obişnuit şi a devenit lege. Grosolănia este întâlnită şi în bănci, magazine şi alte instituţii, dar parcă niciunde ca în spitale. Părerea mea este că la această categorie socială s-au produs mutaţii şi dereglări psihice care o fac incompatibilă cu rolul de a vindeca oamenii...

de motanul:

Băi nene, dacă aţi şti cât de grea e munca în Reanimare, nu cred că aţi spune aşa ceva! Majoritatea aparţinătorilor care intră acolo şi stau mai mult (patru-cinci ore) şi văd ce muncă face o asistentă zic „eu nu as munci aici pentru nimic în lume“. Şi credeţi-mă că atunci când ai nouă-zece bolnavi în comă, cum sunt majoritatea din Reanimare, nu ai timp să te ocupi de toţi la fel de bine. Să nu credeţi că o