Niall Ferguson; ”Empire - the rise and demise of the British world order and the lessons for global power”; Basic Books NY; 2004

S-a intimplat sa citesc in vacanta doua carti despre imperii, fara sa-mi fi propus. Faptul ca e vorba despre cele mai de succes imperii din istorie a facut lectura pararela si mai interesanta.

In primul rind, am recitit celebra ”Istorie a declinului si a prabusirii Imperiului Roman” a lui Edward Gibbon. Nu sint multe de spus despre ea, pentru ca e prea veche si prea buna pentru a-i face o introducere larga. Scrisa pe la 1770 (primul volum apare in anul proclamarii independentei SUA), cartea ramine actuala si ar trebui studiata obligatoriu in licee.

Greselile factuale corectate de editori sint putine daca ne gindim la epoca in care a fost scrisa.

Gibbon nu este doar istoric, ci un moralist profund indragostit de Roma antica. Cartea de dimensiuni impresionante trece in revista faptele, domniile atitor imparati care au marcat decaderea acelui imperiu, dar deliciul lecturii consta in observatiile morale, sociale, politice ale lui Gibbon, care pot alcatui ele insele o carticica separata de aforisme.

(De fapt, am dat pe Internet peste acest site cu citate din Istoria... lui Gibbon).

O carte care merita citita si recitita din cind in cind, macar pentru ca a marcat un trend cultural: modul in care Occidentul iluminist s-a raportat la Imperiul Roman.

De pilda, acum reprezinta ceva banal sa ai o atitudine obiectiv-detasata fata de crestinism, dar la acel moment Gibbon a darimat o serie de mituri despre Imperiu ca marea fiara a Anticristului (de fapt, paginismul traditional a fost relativ tolerant daca ne raportam la reactia Bisericii odata devenita oficiala). Repet anul publicarii: 1776.

A doua carte de care vorbeam este intitulata simplu ”Empire” si este un excelent vo