Multumim din inima celor care au lucrat cu atita abnegatie, in toti acesti ani, la plasarea Romaniei in coada Europei, caci ei ne-au pus in situatia de a nu putea zice mare lucru la o asemenea reuniune. Multumita lor, a trebuit sa acceptam Tratatul Constitutional fara cricnire, caci venea la pachet cu aderarea insasi, dupa logica „take it or leave it“.
O Romanie intrata in primul val in UE avea, acum, alta pozitie. Asa, codasi fiind, stam cumintei si inghitim ce livreaza premiantii. Sintem intr-o Europa gata facuta. Nu am participat nici la proiectul initial, nici la modificarea lui de acum. Sintem nevoiti sa acceptam bucurosi si gindirea, si razgindirea lor.
Asa se face ca delegatia Romaniei a avut, la Bruxelles, pentru unul dintre cele mai importante Consilii Europene din istoria UE, un mandat cam subtirel. Pe de-o parte, a fost un mandat nedezbatut public. Nici presedintele, nici premierul, nici ministrul de Externe nu au catadicsit macar sa ne informeze, cu un timp rezonabil inainte, ce au stabilit intre ei sa faca acolo.
Am aflat, cu stupoare, ca presedintele a aprobat un mandat cu multe saptamini in urma. Premierul, cu o socanta lipsa de reflex democratic pentru un liberal, ne-a spus ca mandatul e stabilit de MAE si ca e „o chestie tehnica“. Asta e, nu are de ce sa se discute.
Virfurile delegatiei noastre la Consiliul European unde se decide osatura institutionala a Uniunii, ai carei cetateni sintem si noi, pina una-alta, ne spun ca merg acolo sa sustina ceva ce nu ne priveste. Ceva „tehnic“. Nu putem noi intelege. E o dovada clara de aroganta a puterii, e ameteala unuia suit pe piedestal care simte, in incheieturi, ca ii creste o statuie.
Justificarea superioara a lipsei de dezbatere nu ma mira la un spirit politic limitat, precum e cel al dlui Tariceanu, dar ma mira in cazul dlui Basescu, un spirit p
