Avem în sfârşit un act normativ complet, care clarifică metodologic modalitatea de emitere atât a soluţiei fiscale anticipate, cât şi a acordului de preţ în avans (a se vedea nr. HG nr. 529/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a soluţiei fiscale individuale anticipate şi a acordului de preţ în avans, care abrogă HG nr. 2.164/2004 privind aprobarea Criteriilor şi documentelor necesare pentru obţinerea soluţiei fiscale individuale anticipate). Cât de important est

Avem în sfârşit un act normativ complet, care clarifică metodologic modalitatea de emitere atât a soluţiei fiscale anticipate, cât şi a acordului de preţ în avans (a se vedea nr. HG nr. 529/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a soluţiei fiscale individuale anticipate şi a acordului de preţ în avans, care abrogă HG nr. 2.164/2004 privind aprobarea Criteriilor şi documentelor necesare pentru obţinerea soluţiei fiscale individuale anticipate).

Cât de important este să existe un astfel de act? La această întrebare pot răspunde în special cei care s-au confruntat cu organele fiscale pe tema obligaţiilor fiscale (indiferent dacă a fost vorba de facilităţi fiscale, de rambursări de TVA, de impozite pe venitul nerezidenţilor etc.). Iar odată cu aderarea la UE, lucrurile au devenit şi mai complicate, obligând contribuabilii să dea bani grei consultanţilor pentru a-şi clarifica, din punct de vedere fiscal, aspectele delicate ale activităţilor pe care le derulează.

Şi dacă tot e vorba de dat bani unor experţi, de ce, la o adică, să nu câştige şi statul ceva din asta? În timp ce opiniile consultanţilor sunt doar opinii, soluţia fiscală anticipată are un statut special, fiind opozabilă şi obligatorie faţă de organele fiscale. Conform definiţiei date de Codul de procedură fiscală, soluţia fiscală anticipată este „actul admi