- Cultural - nr. 123 / 27 Iunie, 2007 De la primul sau volum de poezii, "Plumb" (1916), George Bacovia se impune ca un poet autentic si original, cu o tonalitate singulara in cadrul liricii simboliste. Influentat intr-o oarecare masura de poetii simbolisti - Baudelaire, Edgar Poe, Verlaine, Rollinat, Rodenbach - si de unii pictori impresionisti ca Renoir, Degas, Bacovia a desprins de la acestia procedee artistice, dar el ramane creatorul unei atmosfere lirice inedite: atmosfera bacoviana. Poezia lui Bacovia este expresia cea mai elocventa si durabila a simbolismului autohton, cu toate temele si tehnicile specifice acestui curent literar — simbolul, sugestia, corespondentele, cromatica, muzicalitatea, prozodia specifica, spleenul si altele. Bacovia este recunoscut in lirica simbolista ca un poet care a cantat ploile, poate cel mai reprezentativ poet al sonetelor pluviale din lirica romaneasca si universala. Poetul creeaza o atmosfera sumbra prin evocarea ploilor lungi, despletite si reci, viziunea ospiciilor, a abatoarelor si cazarmilor din care se aude metalic si sonor cantecul trist si deprimant al fanfarei militare. "Ploua, ploua, ploua/vreme de betie/Si s-asculti pustiul/ Ce melancolie/Ploua, ploua, ploua. ("Rar"). Peste targul provincial ploua fara incetare, obsedant, apasator, rece si dezolant. "Da, ploua cum n-am mai vazut/Si grele talangi adormite/Cum suna sub suri invechite/Oh, plansul talangii cand ploua". ("Ploua"). Prezentul cu obsesivul si exasperantul ritm al ploii care nu se mai sfarseste il intalnim in poezia "Lacustra". Plansul cosmic al materiei exprima un sentiment de dezagregare, dar si al insingurarii individului. "De-atatea nopti aud plouand/Aud materia plangand/Sunt singur si ma duce un gand/Spre locuintele lacustre." ("Lacustra"). Poetul a cantat toate anotimpurile anului, dar a avut o preferinta maladiva pentru anotimpul galben, cand invelisu