Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand pornesc in cautarea unei perechi de incaltaminte inseamna inceputul unei aventuri fara de sfarsit! Intru la primul magazin de "papuci" si ma uit la oferta generoasa etalata pe rafturi, tejghele si in vitrine. Jumatatile de incaltari se uita parca din "coada ochiului" la mine: ai vrea tu, hm? Argintii, aurii, albe, negre sau bej cu tocul cui, cu talpa groasa, cu bretele, sireturi sau catarame, de piele sau de musama, gasesti tot ce vrei si nu vrei! Marfurile chinezesti sunt facute pentru cele cu picioarele chinuite ca sa fie mici-mici-mici si inguste ca un piscot de sindrofie. Cele romanesti sunt pentru picioare mai sanatoase, dar pantofarii nu se gandesc decat la numerele care se "cumpara!" Ca mai sunt si muritoare de rand care traiesc pe picior mare? Pai sa se descurce! Ca doar n-o sa fac o linie de fabricatie pentru urmasele lui Guliver care vin din an in Pasti dupa cate o incaltare si pana mai vin odata trece moda si-mi raman produsele pe cap! Nu dom'le! Sa-si caute in alta parte! Si iau la rand toate buticurile, toate magazinele mai mari sau mai mici: rezultatul e acelasi! Pantofiori de balerina in toate culorile, si kitschuri de invidiat bune ca anti-model la studiul artelor sau la scoala de design! Mai nou au aparut sabotii de Syria. Bineinteles ca mi-am luat! Doua perechi! Cu si fara toc inalt! Pai daca mi s-au potrivit, de ce nu? Din Syria! Culoarea nisipului din desert! O frumusete! Trist e ca talpa s-a despartit-e drept ca pe cale amiabila, dar irevocabil, de bucata de imitatie de piele ce-mi acoperea cu tandrete laba piciorului. Asa ca urmatoarea mea vizita va fi la un magazin unde se vinde picatura magica, aceea care poate va pune capac aventurii mele. N-as fi pomenit de toate astea daca n-as sti ca nu sunt singura Cenusareasa! Si mai e loc de o intrebare retorica: pe cand pantofi pentru cei care traiesc pe picior