In weekend, Festivalul Coke Live de pe Insula Lacul Morii din Bucuresti a incercat sa concureze, pe teren romanesc, festivaluri europene deja celebre. De la intentii, insa, si pina la punerea lor in practica, s-au pierdut pe drum citeva detalii deloc nesemnificative. Coke Live a fost, din pacate, mai mult Coke decit Live. Panourile publicitare si banner-ele enorme cu Coca-Cola au ocupat inclusiv spatii unde, in mod normal, ar fi fost nevoie de niste ecrane pe care sa fie proiectate concertele.
E drept, ecranele nu au lipsit cu desavirsire, dar ca sa poti vedea ceva pe ele trebuia sa inaintezi atit de mult spre scena incit deveneau brusc inutile. Pina sa reusesti sa ajungi in fata scenei, treceai printr-un proces destul de complicat incercind sa ajungi pe insula. Chiar daca pe site existau indicatii despre accesul la festival, de la statia de metrou Cringasi drumul devenea o aventura din care lipseau tocmai elementele esentiale: indicatoarele spre Lacul Morii. La intrare, alte surprize. in regulamentul festivalului scria ca biletul de intrare isi pierde valabilitatea in momentul iesirii din perimetrul festivalului si ca persoanele care nu pot face dovada bratarii primite la intrare vor fi conduse in afara ariei festivalului. Nu stiu citi dintre participanti au putut face dovada bratarii primite (am vazut, totusi, citeva), si asta pentru ca majoritatea platitorilor de bilet se alegeau pe mina cu o stampila care, din motive lesne de inteles la 40 de grade, se stergea aproape complet in citeva ore.
De la scena mica la scena mare treceai printr-un filtru unde vigilenta jandarmilor te deposeda brusc de jumatate din continutul gentii, de la parfumuri la spray-uri de corp, lotiuni pentru protectie solara sau creme de miini. Fireste, recuperabile in momentul parasirii zonei festivalului, dupa ce scotoceai intr-o punga mare si galbena in care erau ar