Gabriela ADAMESTEANU
Intilnirea
Editura Polirom, Colectia „Fiction. Ltd“, Iasi, 320 p.
„in cei douazeci de ani cit a lipsit Ulise, oamenii din Ithaca pastrau destule amintiri despre el, dar nu-i duceau defel dorul.
Pe cind Ulise suferea de dor, insa nu-si amintea aproape nimic.“
(Milan Kundera, Ignoranta, traducere de Emanoil Marcu, Editura Humanitas, 2006)
Un om de stiinta celebru, care si-a construit o cariera academica prestigioasa in tara sa de adoptie, se reintoarce acasa dupa douazeci de ani de pribegie si este surprins sa o auda pe sotia lui spunindu-i ca „oricit de multi ani ai trai aici, tara ta va ramine pe veci tot cea din care ai plecat! E tara ta, chiar daca nu o s-o mai vezi niciodata“. Observatiile pe care Christa – sotia nemtoaica a lui Traian Manu – le face in drum spre aeroport, declanseaza in mintea acestuia un veritabil proces de clarificare a propriei identitati, determinindu-l sa se intrebe „la ce servesc onorurile pe care le primeste aici, respectul colegilor, recunostinta oficialitatilor, afectiunea colaboratorilor si a studentilor, daca prin doar doua vorbe – tara ta – Christa il trimite inapoi, il exileaza in acel tarim salbatic si salbaticit?“
Notiuni precum „acasa“ sau „tara ta“ se relativizeaza si devin brusc problematice, golindu-se de continut. Incertitudinea identitara de care Traian Manu sufera pare sa se adinceasca de indata ce acesta isi pune problema reintoarcerii – atunci apar, de fapt, indoielile si semnele de intrebare in legatura cu sensul propriei sale existente, ca si nevoia de a gasi raspunsuri la o serie de interogatii, ani in sir nerostite. Traind ani de zile departe de locurile natale, exilatul isi construieste un echilibru instabil intr-un spatiu pe care il numeste, mai mult sau mai putin conventional, „acasa“, astfel incit intoarcerea in tara natala este b
