Daca mai exista vreun dubiu ca Televiziunea publica reintra in zodia politicului, el a fost spulberat de circul alegerii Consiliului de Administratie. De data aceasta politizarea si-a facut aparitia pe usa din fata, ipocrizia a fost lasata la o parte, iar trocul s-a facut la lumina zilei pentru a preveni inselatoriile partenerului. Politicienii si-au pus pantofii cu scart si au calcat cu gratie de rinoceri pe covorul rosu al negocierilor, in timp ce institutiile implicate asteptau cuminti, cu botul pe labe, rezultatul. Cu sincope, dupa o zi desprinsa parca din mileniul trecut, in final partajul a fost parafat: sefia TVR revine PSD, iar cea a CNA liberalilor. In acest context, demisia lui Nicolau este plina de miez, iata un tovaras care nu admite sa fie tras in piept de partid.
Rezultatul trocului nu surprinde, era deja evident dupa infiintarea coalitiei antiprezidentiale ca TVR va redeveni o miza politica si presiunile vor fi pe masura, ceea ce surprinde este ca, dupa 17 ani de vorbarie, iata, inutila, nu exista nici o parghie pentru a impiedica acest lucru. De aceea, scrisoarea presedintelui Basescu mi se pare o forma de ipocrizie, la fel si iesirile publice ale unor ONG-uri care isi reamintesc ca exista TVR cu legile ei vechi si politizate doar in momentele de criza. Faptul ca Basescu enunta un adevar: este prima oara cand in mod deschis un politician de varf - Alexandru Sassu - este numit la sefia TVR in urma unui troc politic, nu schimba cu nimic datele chestiunii. si nici celalalt adevar, ca dupa refuzul de a-si numi reprezentantii in Consiliul de administratie in scopul de a forta modificarea legii si depolitizarea TVR, Basescu a uitat complet de subiect. Normal, asa se intampla in sezonul de pace. Gestul, aplaudat la vremea respectiva, nu a avut nici o consecinta din moment ce PD nu a facut presiuni pentru adoptarea legii. Au fost cateva dezbateri public
