Eugenia Pop face parte dintre artistii pentru care experienta individuala, propria creatie cristalizeaza un intreg proces prin care ea se cauta pe sine, exprima parcursul ei spre desavirsire, spre a se intregi, pentru a descoperi un eu superior, acea „saminta“, existenta in fiecare, cautata de unii cu perseverenta, de altii ignorata. Ea considera ca intre arta si viata exista o punte traversata adesea in sus si in jos, iar demersul sau artistic reprezinta o fuga de la viata de fiecare zi, spre lucrurile simtite, spre zona ideilor, spre izvoarele adinci ale culturilor arhetipale.

Fascinata de felul in care copilul gindeste, de felul in care el deseneaza, admirind, asa cum ne-a marturisit, tipul de „artist-copil“ (Klee, Miro sau Chagall), urmarind cu atentie ciclurile naturii, Eugenia Pop aduce in discutie, in obiectele de ceramica, in desene sau gravuri, o simbolistica ce ne poarta spre inceputul lucrurilor, spre elementaritatea incarcata cu un bogat continut simbolic.

Asa putem explica seriile mari de obiecte prezente in expozitia de la Galeria Veroniki Art, semne-simbol, o varietate de forme ce dau contur ideilor. Aceste lucruri explica la fel de bine atractia ei pentru antropozofie, pentru acele intelesuri ce tin de lumea suprasensibila si care isi revarsa semnificatiile asupra intregii fiinte omenesti. Au atras-o de-a lungul anilor teoriile lui Rudolf Steiner, prin care omul nu se indeparteaza de viata, ci il ajuta sa fie mai destoinic, mai productiv pentru aceasta. Preocuparile Eugeniei Pop sint porniri utopice, incearca sa arate cum de la parte se ajunge la intreg si cum intr-o asemenea alcatuire descoperim intotdeauna parcursul, devenirea. Sint principii cunoscute din ordinea naturii, din cercetarea artei populare, acolo unde exista adevarate clasificari de forme geometrice, vegetale, antropomorfe, alcatuind marile „capitole“ ce define