Imi aduc aminte de vremurile de mult apuse cand a avea un televizor insemna mai mult decat a fi proprietar de Trabant sau Dacia 1.100. A venit apoi moda ecranelor mari, tot mai mari sau din ce in ce mai mici si mai nou e sic sa ai televizor cu ecran plat. Super tare! Dar oricum ar fi ecranul, mic, mare, plat sau nu intrebarea este cui foloseste? La ce sa te uiti? La orice ora din zi si din noapte daca deschizi aparatul auzi aceleasi stiri repetate la nesfarsit. Cu lamentarile specifice noua. Daca e vara, se moare de caldura, daca e iarna? E logic: de frig. Mereu ne surprinde cate ceva. Seceta, frigul, zapada, inundatia. Daca am face totul pe jumatate atat de bine pe cat de bine stim sa ne vaicarim, ar fi bine! Si culmea, nici eu nu fac acum altceva decat sa ma plang de emisiunile Tv! As vrea sa vad un film. Un film bun, artistic, credibil, bine realizat, unul care sa ma faca sa uit de toate si de mancarea de pe foc! Deschid televizorul. Talkshow. Un moderator, chinuit de invitatii pe care nu reuseste sa-i tina in frau. Vorbesc toti odata. Sunt destepti, se citeste de pe fetele lor ca detin adevaruri nebanuite de noi. In cor au si curajul sa spuna of-ul lor, "care este". Alt program, de stiri. Daca am aduna zilnic cati si-au pus capat zilelor, cati au fost omorati potrivit stirilor, am afla ca am ramas doar noi si crainica in viata, in toata Romania! Mutam, ne ajuta telecomanda. Senzational! Groaznica sinucidere din strada Patientei studiata si dezbatuta in direct pana in zori! Alt program. Telenovele. Copii care arata mai in varsta decat parintii, sau nu cresc nici dupa 100 de episoade. El afla printre sughituri si lacrimi amare ca cea de care s-a indragostit nebuneste de fapt e sora-sa, iar copilul din prima casnicie e frate cu… Mutam. Un american grijuliu de soarta vitrega a cainelui isi denunta vecinul care va fi condamnat pentru maltratarea patrupedului… Mut