Seara, ziua, la locul de muncă, la shopping, în baruri, pe plajă, vara, toamna sau iarna, buricul rămâne un detaliu sexy al corpului feminin.

Lăsarea buricului la vedere a devenit mai mult decât o modă, iar doamnele care decid să intervină asupra acestei părţi a corpului pentru a-i da o notă şi mai provocatoare nu sunt puţine. Fie că este vorba despre un piercing, fie despre un tatuaj care se întrezăreşte timid deasupra centurii, fie că este vorba despre bijuterii încrustate cu cristale Swarovski care se aplică pe piele, important este ca această zonă a trupului să fie la vedere. Aşadar, adio, pudoare şi timiditate. Potrivit reprezentanţilor sexului tare şi, mai ales, specialiştilor, sex-appeal-ul unei femei se măsoară şi ţinând cont de buricul acesteia.

Lăsarea buricului la vedere nu este o caracteristică exclusiv a perioadei în care trăim, ci datează din cele mai vechi timpuri. Ar fi cazul să ne gândim la dansurile din buric care îşi au originile în cultura Egiptului antic sau a Palestinei. În mai multe zone ale Persiei, spre exemplu, dansul din buric era o practică a femeilor singure. De asemenea, unduindu-se pe ritmuri de muzică, balerinele le arătau altor femei cum să se comporte în momentul naşterii. În Grecia şi Turcia, dansul din buric era un mod pentru a menţine viu apetitul sexual al partenerului de sex masculin, iar în Orientul Mijlociu, acesta a reprezentat din toate timpurile o practică sacră a prostituatelor în faţa templelor şi sanctuarelor. În epoca noastră, până aproape de anii ’60, nu se putea accepta ca o femeie să-şi lase la vedere buricul, acesta fiind un grav atentat la pudoare. Buricul a fost „descoperit“ oficial pe 3 iunie 1946, atunci când Louis Réard, un stilist francez născut la Lille în 1896, a prezentat în colecţia sa de baie, la piscina Molitor din Paris, costumul de baie din două bucăţi (Bikini).

Vedete