A ma intreba ce carti imi voi pune in valiza inainte sa plec in vacanta e una din cele mai delicioase placeri pe care le cunosc. incep sa ma gindesc la acest lucru cu cel putin doua luni inainte de plecare, atunci cind primavara se face deja simtita pe strazile Parisului. Am de ales intre mai multe placeri. Mai intii placerea de a reciti un „mare clasic“: in cazul meu, e vorba aproape intotdeauna de un romancier rus, Tolstoi, Dostoievski sau Gogol.
Anul acesta cred ca va veni rindul lui Dostoievski, cu Adolescentul sau, roman pe care l-am inceput de cel putin patru ori si pe care n-am reusit niciodata sa-l termin, din cauza nesfirsitelor obligatii de zi cu zi. Sper foarte mult sa termin Adolescentul in vara asta. Si apoi? Sau poate mai devreme? Caci nimic nu arata ca voi incepe cu Dostoievski. Din contra, pot fi tentat sa incep cu o lectura mai superficiala, mai distractiva. Si asta poate sa fie o placere si mai grozava, fata de prima pe care am amintit-o.
Nimic nu mi se pare mai voluptuos decit sa cedezi unei lecturi complet inutile: cel putin, cu Dostoievski, iti spui ca macar iti maresti cunostintele de literatura rusa, una dintre cele mai frumoase literaturi. Dar daca o sa ma cufund in numere mai vechi din Revue des Deux Mondes? Un articol despre etrusci, cultura porumbului la vechii egipteni sau poate un studiu despre un autor minor dintre libertinii secolului al XVIII-lea? La drept vorbind, cred ca o sa incep cu etruscii: nu pentru ca as avea o dorinta nebuna sa ma preocup de civilizatia etrusca, dar ma bucur dinainte sa apreciez stilul elegant si erudit al autorului articolului cu pricina. in realitate, el ma intereseaza, si nu etruscii. As putea chiar sa fac o pasiune pentru un studiu savant de numismatica, fie si numai pentru placerea stilului. Si apoi gasesc ca exista o adevarata voluptate sa citesti un text uitat, de care nimeni,
