- Diverse - nr. 124 / 28 Iunie, 2007 Televiziunile romanesti se intrec in a aduce in prim-plan imagini dintr-o Romanie aflata parca sub stare de asediu. Calduri sufocante, seceta, incendii, violuri, batai, agresiuni si certuri, omoruri si scandaluri politice. Toate acestea alcatuiesc un scenariu aproape apocaliptic, desfasurat cu fast, intr-o regie impecabila, mai ales la stirile dupa-amiezii. Daca un strain ar vrea sa-si formeze o viziune asupra Romaniei doar din aceste stiri, informatii si imagini socante, ar crede ca aici lumea o tine mereu intr-un scandal, ca certurile nu contenesc deloc, ca oamenii se casapesc fara sa clipeasca. Cred ca acel strain ar ezita serios sa dea ochi cu o astfel de realitate. Din fericire, lucrurile nu stau chiar asa cum ni le prezinta stirile de la ora 17. Chiar daca in Romania caldura e cotropitoare, canicula e in toi, iar mintile politicienilor sunt mai infierbantate ca oricand. Caldura mare, monser! In schita lui Caragiale cu acest titlu, caldura excesiva e o explicatie a toropelii ce cuprinde mintile personajelor. Replicile eroilor sunt eliptice, concentrate la maximum, iar dialogul pare sa fie mereu intrerupt si reluat, sincopat si incoerent, un dialog absurd, asa cum este cel pe care il practica politicienii nostri de azi. Dialogul dintre putere si opozitie nu duce deloc la clarificarea "situatiunii", cum ar spune Caragiale. Dimpotriva, pe masura ce se dezvolta schimbul de replici, confuzia se amplifica, disproportia logica dintre intrebare si raspuns creste, discursul se transforma in vorbarie incontinenta, ritmul frazelor devine din ce in ce mai strident, mai incoerent, mai ilogic. In joaca aceasta de-a alba-neagra, in aceasta confuzie generalizata, scena politica romaneasca pare tot mai mult dominata de absurd si de demagogie, de ipocrizie si de falsitate. Intr-o Romanie cuprinsa de canicula, dialogul politic pare imposibil,