Luna trecută, la Petra, a avut loc o conferinţă a laureaţilor Premiului Nobel. Au participat nu mai puţini de 33 de deţinători ai acestei distincţii excepţionale.

Organizată la iniţiativa regelui Abdullah al Iordaniei, în colaborare cu Fundaţia pentru Umanitate, condusă de Ellie Wiesel, conferinţa s-a soldat cu lansarea unui fond de 10 milioane de dolari pentru susţinerea cercetărilor ştiinţifice şi cooperării în acest domeniu în regiune. În regiunea Orientului Mijlociu, bineînţeles, loc în care intoleranţa şi ura au făcut ravagii de-a lungul ultimei sute de ani. Este o iniţiativă istorică, aş spune, iar faptul că la originea sa stă monarhul modern şi luminat Abdullah al-II-lea, fiul regelui Hussein, nu este deloc întâmplător. Cum nu este întâmplătoare nici alegerea localităţii Petra pentru a fi gazda unei manifestări de o asemenea anvergură. Cine o va căuta pe hartă o va găsi cu greu. Va da de ea mai degrabă în cărţile de istorie. Petra este un sit arheologic excepţional conservat şi constituie una dintre minunile lumii antice. Situat în plin deşert, într-un defileu îngust şi greu accesibil, vechiul oraş a fost pur şi simplu săpat în pereţii de calcar ai acestei strâmtori, prin care poposeau caravanele în drumul lor spre Arabia şi spre Mesopotamia. Spectacolul pe care-l înfăţişează această aşezare este unic şi impresionant şi vorbeşte despre talentul şi ingeniozitatea unor ge-neraţii de constructori-artişti. Petra reprezintă principalul atu turistic al Iordaniei, înaintea aşezărilor de la Marea Moartă şi a izvoarelor Iordanului, unde Ioan l-a botezat pe Iisus, sau a oraşului turistic Aqaba, de la Marea Roşie. Ţară lipsită de resurse naturale, dăruită de Allah cel majoritar, dar nu unic, cu multă piatră, nisip şi călduri ucigătoare, Iordania şi-a construit cu tenacitate şi temeinicie o infrastructură care o face ca în prezent să poată primi câteva milioane de