C(RAMPE)
Domnul Cioroianu nu ştiu ce are lumea cu dumnealui că e atăta un băiat de bun care este şi foarte inţelept şi are anvergură şi e garson dintr-o bucată, să moară Tzak şi Pak. Mie-mi place de Cioroianu şi o să-l apăr cu trupul meu nemernic pe domnul Cioroianu dacă e nevoie de ceva.
C(RAMPE)
Domnul Cioroianu nu ştiu ce are lumea cu dumnealui că e atăta un băiat de bun care este şi foarte inţelept şi are anvergură şi e garson dintr-o bucată, să moară Tzak şi Pak. Mie-mi place de Cioroianu şi o să-l apăr cu trupul meu nemernic pe domnul Cioroianu dacă e nevoie de ceva. Şi chiar şi cu sufletul, dacă-mi fac rost de el pănă cănd o să aibă Cioroianu prablăms. Motivul pentru care vreau eu să-l apăr pe Cioroianu este. Următorul. Cioroianu in primul şi-n primul rănd că e un exemplu de fericită imbinare a unor calităţi rare, dintre care enumerăm următoarele. Două puncte. Ăăăă... ăăă... ăăă. Şi dacă mai e nevoie de vreun argument, vin imediat şi adaug că DOMNUL Cioroianu (că n-am făcut armata impreună, da? deci da?) găndeşte foarte frumos despre doamne, ceea ce eu, in calitate de găină, mă plec fără reticenţă. Cu guriţa aia a dumnealui, domnul Cioroianu a spus că unei doamne ii spui "da" de la bun inceput, daâ dup-aia, dacă-i spui numai "da", s-ar putea să fie dezamăgită. Ceea ce chiar aşa şi e.
Bine, că eu nu inţeleg ce e aia "dup-aia". Ce delimitează "dup-aia". Ce este pănă "aici" şi pe urmă e "acolo". Prin extensie, ce este pănă "acum" şi pe urmă e "dup-aia". Interesant om şi Cioroianu ăsta, că uite ce probleme ridică dumnealui. Iată, de exemplu, problema lui "dup-aia". "Dup-aia" crecă vrea să zică "după aia", adică după "fata aia" care nu merită respectul lui şi atunci ii zice "aia", adică să-i diminueze din personalitate, s-o turtească. Deci neapărat trebuie să mai fie o "aia" ca să fie o "dup-aia". Cred eu, cel puţin