Aşa, cu iniţiale majuscule, evidenţiază Margaret Atwood această sintagmă care devine aproape întotdeauna obsesivă pentru cei care profesează numitul Act. S-a scris enorm despre el, în diverse modalităţi, fie explicit, în docte studii academice ori în subiective şi intime jurnale, fie disimulat, în scrieri de ficţiune, s-au instituit cursuri universitare, ateliere de creaţie, conferinţe, prelegeri de popularizare. Dintr-un ciclu de şase astfel de prelegeri susţinute de Margaret Atwood la Universitatea din Cambridge s-a configurat şi această carte despre "Actul Scrierii sau A Fi Scriitor". Ceea ce m-a sedus întâi de toate a fost titlul ei: Negocierea cu moartea. Pentru ca subtitlul - Un scriitor despre scriitură - să delimiteze de îndată aria tematică şi să reducă drastic numărul prezumtivilor cititori.

Margaret Atwood, prozatoare canadiană de limbă engleză, s-a născut, cu talent şi umor, în 1939, într-o familie comună de burghezi, în care, zice ea, toleranţa "pentru omide şsic!ţ şi albine, precum şi pentru alte forme de viaţă nu includea însă artiştii." Autoare a numeroase romane, laureată a unor premii de prestigiu internaţional, tradusă mai pe tot mapamondul, abia acum începe să fie mai bine cunoscută şi la noi. Cam pe când însuma vreo patru decenii de experienţă scriitoricească, a primit invitaţia de a conferenţia în contextul "Prelegerilor Empson", nu­mi­te astfel după numele criticului şi teoreticianului literar William Empson, fost student al Universităţii Cambridge. Prilej pentru romancieră de a-şi sistematiza experienţa şi reflecţiile acumulate în timp, de a-şi mărturisi dilemele şi de a numi - fără a le putea, însă, şi devoala - misterele din intimitatea actului creator, care rămân astfel, în cele din urmă, tot mistere.

După două capitole liminare - Introducere. în labirint şi Prolog - cartea e structurată în şase capitole corespunzătoare celor şa