Joel Schumacher este mai cunoscut pentru reuşitele sale genul thriller, cît şi pentru cele două numere 3 şi 4 - dacă ar fi fost 2 şi 3? - din seria Batman, Batman Forever (1995) şi Batman şi Robin (1997), sau mai vechiul şi excelentul Falling Down (Cădere liberă, 1993) cu Michael Douglas şi Rober Duvall, ca şi pentru relativ recentele, remake-ul The Phantom of the Opera (Fantoma de la Operă, 2004) şi Phone Booth (Cabina telefonică, 2002).
Noul său film, The Number 23 (Numărul 23), este un fel de thriller ezoteric a tiroir cu o desfăşurare alertă şi un sfîrşit sec, precum clănţănitul în gol al unor fălci de buldog. Walter Sparrow (Jim Carrey) este ofiţer cu controlul animalelor, - ceea ce cu alţi termeni, într-o lume mai puţin civilizată, s-ar numi hingher -, o persoană afectivă, sensibilă, un bun soţ şi tată, adică nimic interesant. Actorul care s-a remarcat printr-o mobilitate împinsă spre burlescul spectacolelor de patomimă, circ şi chiar stand up comedy, jucînd personaje precum detectivul Ace Ventura sau The Mask, îşi relevă posibilităţile histrionice într-un film centrat în jurul unei obsesii: numărul 23. Nu am intenţia să ofer măcar un exemplu din multiplele combinaţii malefice sau doar revelatoare în care acest număr poate intra, Walter Sparrow o face îndeajuns în film, iar consideraţiile numerologice pot continua la infinit. Existenţa banală a lui Walter Sparrow se spulberă în momentul în care primeşte cadou de la soţia sa o carte achiziţionată de la un anticariat, un policier palpitant care poartă numele numărului fatidic: Numărul 23. Cum te poate face un număr şi o carte poliţistă să îţi iei cîmpii? Atunci cînd ele devin referinţele capitale ale unui vast labirint în care singura ieşire trece prin descifrarea şaradei sfinxului, şi anume aflarea celui care eşti cu adevărat. Pas cu pas, întîi entuziasmat, apoi terifiat, Sparrow intră într-un mind game, c
