Actul IV: Declaratie de martor
Sunt Serban Ioan, fiul lui Teodor si Elisabeta, in etate de 76 de ani, nascut si crescut in comuna Spermezeu din Bistrita-Nasaud. In luna martie a anului 1950, aveam 19 ani. Tata avea pamant langa locul numit Valea Rea, unde au fost impuscati Caienar Simion, Caienar Valer, Pop Ioan si Cristurean Vasile.
Imi amintesc ca in dimineata unei zile din acea luna, pe cand se crapa de ziua, am auzit mai multe focuri de arma, la foc automat. Eram cu tatal meu la lucru, pe acel pamant al nostru de langa Valea Rea; era in jurul orei 5 dimineata, in zori. Ne-am apropiat, eu si tata, de locul unde s-au auzit focurile de arma si am vazut in padure, in dreapta drumului, vreo sase militari, iar in stanga, peste paraul Valea Rea, alti patru. Priveam paraul curgand spre noi. Militarii ne-au vazut.
Aveau uniforme kaki, de armata, cu petlite albastre si pistoale automate marca Orita, cum apoi aveam sa primesc si eu dupa incorporare. In drum am vazut pe cei impuscati. Erau patru. Trei erau cu fata la pamant, in drum. Altul era rezemat de un damb, stand parca in picioare. Initial nu l-am recunoscut pe acesta din urma, deoarece avea fata umflata si albastra. Ulterior am aflat ca era vecinul meu, Cristurean Vasile. La ceilalti nu se vedea unde erau loviti de gloante, insa Vasile era ciuruit.
Cum am ajuns acolo, un militar, care parea superiorul lor, ne-a spus sa facem foarte repede doua gropi. Am adus de acasa harlet si sapa si lopata. La facutul gropilor ne-am prezentat impreuna cu Caienar Ioan, tatal lui Caienar Valer, cu Caienar Gavrila, tatal lui Caienar Simion, cu Chira Vasile si Chira Stefan, toti cei patru fiind adusi acolo de militari. Acel militar superior ne-a intrebat cat de mare se face groapa la un om cinstit. Noi i-am spus ca dupa inaltimea lui. El ne-a raspuns ca pentru cei patru sa facem gropile pe jumatate di
