Cunoscutul dicton latin mi-a venit odată în minte într-un taxi, dar să vedeţi cum...
în ultimul timp, trebuie să evit mijloacele de transport în comun şi să recurg la cele... personale, oricât m-ar costa. în felul ăsta însă, raza mea de explorare umană, pe lângă altele, se adânceşte, se precizează, ori se diferenţiază, nu ştiu cum să zic...
Veţi înţelege mai bine ce vreau să spun, informându-vă că, intrând în vorbă cu şoferul de taxi, fără alt martor, aflu o mulţime de lucruri, care, altfel, ar rămâne neluate în seamă.
Nu mai zic ce surprize se întâmpla să am... De pildă, odată, un băiat de vreo 30 şi ceva de ani, care conducea, din vorbă în vorbă, mă întrebase ce meserie am - era vorba de cei ce câştigă azi bani - i-am răspuns că mă ocup cu scrisul, ce să spun!... - şi că ce fel?... pe urmă m-a întrebat pe cine dintre scriitori cunosc eu, pe urmă l-am întrebat şi eu dacă a auzit sau cunoscut scriitori, şi mi-a răspuns sigur că da! îi cunoaşte pe... Albert Camus, pronunţând în felul său, pe Antonie... Santexupery.... cam aşa... şi pe unul care a scris ceva despre o crimă... şi care a fost, din cauza asta, pedepsit - daaa, fac eu, şi cum îl chema... - pe scriitorul care a scris cartea? - da, da, pe acela, - îl chema staţi, staţi, şi pronunţă parcă numele unui fotbalist ca şi cum juca la Şahtior Doneţ...
- Dosto...ev...ski. - Bravo! exclam, plin de entuziasm. Trage te rog pe dreapta! - dreapta asta fiind o străduţă dincolo de Calea Dorobanţi; şi opreşte băiatul maşina mirat, că de ce? Şi că nu că îi cunoaşte el, personal... dar auzise de ei, ştia că acela pe care îl chema Albert era african... - din Alger! precizez eu...
în fine, mă gândesc eu, dar de unde şi până unde, mai ales că mă aşteptam ca băiatul să fi auzit de vreun scriitor din generaţia lui, unul din aceia, scandaloşi, care scriu la măscări care le plac atâta azi tinerilor,
