Fostul ambasador britanic la Belgrad, David Gowan, analizează perspectivele Serbiei de a adera la UE şi viitorul statut al provinciei Kosovo Politica de la Belgrad rămâne complicată, dar Fostul ambasador britanic la Belgrad, David Gowan, analizează perspectivele Serbiei de a adera la UE şi viitorul statut al provinciei Kosovo Politica de la Belgrad rămâne complicată, dar există şi motive de a avea speranţe. După ultimele alegeri de la începutul acestui an, Partidul Democrat al preşedintelui Boris Tadici a devenit cel mai important partid din coaliţia de guvernare. Tadici ar putea să acţioneze ca o contragreutate pentru mult mai intransigentul şi naţionalistul prim-ministru Vojislav Kostuniţa. Societatea sârbă nu este monolitică. Mulţi cetăţeni dezaprobă naţionalismul care domină elitele politice. Impresia generală este că în Serbia clasa politică nu poate depăşi consecinţele evenimentelor de la începutul anilor `90. Această situaţie afectează şansele ţării de a se înscrie pe o traiectorie europeană fermă. Sârbii moderaţi îşi pierd răbdarea Încrederea în clasa politică este foarte scăzută. Senzaţia că cele două mari partide democratice se consumă luptându-se între ele în loc să rezolve problemele reale ale ţării măreşte frustrarea publicului. Relevant este faptul că liderii politici nu au prea fost implicaţi în activitatea tehnică, dar foarte importantă, ce ţine de pregătirea aderării la UE. Această sarcină a fost lăsată pe umerii unor miniştri tehnocraţi, cum ar fi Miroljub Labus (lider al micului partid reformist G-17 Plus şi premier adjunct până în mai 2006, când a demisionat). În prezent, economistul Bozidar Djelic a preluat această sarcină. Pentru principalii lideri politici, pregătirea aderării a fost mai degrabă ceva secundar, în loc să fie principala preocupare a guvernării. Dar există ceva schimbări în atitudinea publicului. Partidul Liberal Democrat, co