Dupa ce, nu demult, ma plansesem ca festivalurile de pe teritoriul autohton s-au imputinat, dupa ce recursesem, pentru umplerea golurilor din informatia de profil, la relatari despre intamplarile similare de pe alte meleaguri, iata ca un numar de reuniuni cu ambitii si cuprindere mai mult sau mai putin nationale au venit sa demonstreze ca, departe de a fi in scadere, festivalurile din Romania prolifereaza, din contra, cu succes. Este acesta un motiv de bucurie si un prilej de satisfactie? La urma urmei, de ce nu?
Un festival se naste spre a le inlesni locuitorilor din urbea respectiva contactul cu arta, cultura, spiritul, spre a le deschide orizonturi noi, spre a le aduce aproape artisti si opere pe care, altminteri, acestia nu ar avea cum sa-i sau sa le intalneasca. Si atunci, cine s-ar putea supara pe aparitia unui nou festival?
Un astfel de festival nou a aparut la Botosani. Era, desigur, de neinchipuit ca un oras posesor de teatru si posesor, mai mult, de traditii culturale sa nu-si treaca in "agenda" si o "defilare" avand a face cu scena. De fapt, aici existase mai demult un festival zis al "recuperarilor", care urmarea sa redescopere si sa revalorifice scenic piese uitate, neglijate, abandonate s.a.m.d., dar acesta a sucombat discret, dupa cateva editii mai degraba improvizate: piesele necunoscute merita, pare-se, sa ramana astfel... De asta data, actorul Florin Aionitoaie, membru al ansamblului botosanean si initator al proaspatului festival, a decis sa porneasca de la o realitate "palpabila" si ilustra, mai exact de la faptul ca Mihai Eminescu, nascut in apropiere de Botosani, la Ipotesti, este, prin sine insusi, un fel de emblema spirituala a zonei si, in consecinta, un "patron" foarte nimerit al oricarei reuniuni intemeiate aici. A dat, prin urmare, manifestarii numele de Festival national de rostire a creatiei eminesciene si a astepta