"Clatitele cu branza dulce si stafide (aduse intr-un vasulet de lut - ca olita nu pot sa-i spun) sunt acoperite de smantana, care le mai raceste un pic, cat sa le poti savura fara sa astepti o jumatate de ora, iar crema de zahar ars e si ea gustoasa." Ce face omul cand vipia il nauceste, lumina prea puternica ii deranjeaza ochii si cele 60 de grade Celsius la soare il fac sa-si doreasca sa vina mai repede o noua glaciatiune? Evident, se duce intr-un loc care sa-i aminteasca de alte meleaguri unde oamenii se chinuie in arsita, la plus 60 de grade. Mai precis Italia.

Asa ca, pe canicula care a lovit targul Bucurestilor zilele astea, eu m-am dus la un restaurant italienesc, pentru ca e normal ca atunci cand nu mai poti de cald sa vrei sa mananci paste fierbinti, supe aburinde si carne in sosuri oparite. In apararea mea, macar e vorba de un restaurant care e mai ferit de radiatiile solare, fiind situat intr-un subsol de pe Calea Victoriei - Trattoria del Tatoli.

Fiind vorba de o casa veche - practic unul dintre palatele de pe Calea Victoriei, subsolul este mare, incapator, aerisit si construit cu stil. Inauntru, oamenii si-au amenajat o trattoria primitoare si chiar au reusit sa tina kitsch-ul la un minim (display-ul din centrul salii si parca am zarit si niste flori din plastic intr-o vaza). La cealalta extrema - adica la maxim - este muzica, melodiile urland din difuzoare fix in capul clientilor care, ca sa se poata intelege, trebuie sa racneasca si mai abitir. Asa am avut placerea sa iau cina intre miile de decibeli din boxe si zecile de mii de decibeli care emanau dinspre un grup de tinere doamne, care, dupa cum am putut afla fara sa fac cel mai mic efort, discutau cu patos o nunta, precum si faptul ca barbatii in general sunt niste nemernici, iar nu stiu care colega de la birou e o prefacuta. Macar era aer conditionat, asa ca am putut sa