Spaţiul de manifestare al dansului contemporan din ţara noastră s-a lărgit substanţial odată cu înfiinţarea Centrului Naţional al Dansului Bucureşti. În schimb, modalităţile de expresie artistică ale acestei arte s-au îngustat dramatic, mergând până la anularea mişcării ca potenţial mijloc de exprimare a sensibilităţii şi ideilor unui creator din sfera dansului. Cu atât mai importantă devine una dintre posibilele căi de manifestare ale acestei arte, care nu neagă virtuţile expresive ale mişcării, cale construită cu consecvenţă de dansatoarea şi coregrafa Vava Ştefănescu, printr-o succesiune de spectacole create de-a lungul anilor, fie cu dansatori, fie cu actori deschişi către posibilitatea afirmării prin mişcare, fie pentru ea însăşi. Dintre acestea vom menţiona drept semnificative Despre tine (1998), Dezastrele amorului (2003), Visele călătorilor de pe Titanic (2005), L'Oubli/Uitarea (2006).

Dintre spectacolele amintite, ultimele trei au fost create pe canavaua constituită de inspiratele scenarii ale lui Mihai Mănuţiu şi în regia acestuia. De curând, la Sibiu şi la Cluj, m-am bucurat de încă două daruri artistice pe care le-am primit de la cei doi artişti ai scenei, un alt rod al conlucrării lor, Experimentul Iov, parte a Trilogiei evreieşti şi O vară fierbinte pe Iza. Aparent, cele două lucrări nu au nimic de-a face una cu cealaltă. În realitate însă, fire nevăzute leagă, în stăfunduri, aceste piese, care coboară până la rădăcinile unor civilizaţii, pentru a scoate la iveală frământări şi aspiraţii etern omeneşti.

Am aşteptat cu oarecare teamă întâlnirea cu Experimentul Iov, realizat la Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu, datorită încărcăturii şi dificultăţii temei sale. Ce poate fi mai greu decât să abordezi problema existenţei răului în lume şi să încerci să îi găseşti o noimă? M-am apropiat de Iov cu ajutorul traducerii şi comentariilor lui Petr