La inceputul verii, puzderie de afise si invitatii ilustre ma intampinau peste tot, pe unde imi purtam pasii. Un puternic index onomastic rezona prin el insusi, ca o provocare: ANG-EL! Ce clenci mediatic, mi-am zis. Trei locuri diferite isi revendicau statutul de gazda, aproximativ concomitent, al show-ului plastic pus la cale de enigmaticul si, banuiam, tanarul artist. Eveniment in toata regula, tutelat de trei critici-curatori, dintre care unul - venerabil profesor.
Galeria "Apollo" a fost scena unei dramatic-meditative "Conversatii cu sinele", prilej cu care mi s-a dezvaluit identitatea reala a protagonistului. El este Andrei-Cezar Georgescu, fostul cirac intr-ale graficii al lui Iuri Isar (la "Tonitza") si seful de promotie din 1997 al clasei de pictura a lui Petru Lucaci, de la Academia de arta "Luceafarul".
Ma gandeam ca abrevierea, logica!, a numelui propriu - ANG -urmata de emfaticul "EL", cu o atat de impovaratoare incarcatura magica si mitologica de extractie semitica, ascunde ori un personaj timid, ori unul teribilist si grandilocvent! Cert este ca pe simeze aveam sa descopar un pictor real si plin de forta, foarte constient de consistenta si de spectaculozitatea exhibarilor sale plastice, nu lipsite, ce-i drept, de un soi de bravada gestuala repetitiva. "Conversatiile" lui ANG-EL nu sunt doar cu sine, de vreme ce ne convoaca, inca de la primele panze, la o cruciada ad-hoc cu orice ordine prestabilita, fie ea de sorginte culturala, estetica, picto-grafica sau imagistica, mai exact spus...
Artistul nu abdica, insa, de la un singur poncif, de ordin tehnic - iscusinta compozitionala, pedant pusa in valoare. Cand si cand, aceasta e dublata de apetitul pentru jocul mereu alert, dar nu in aceeasi masura si consecvent, al valorilor si armoniilor cromatice, fie ele complementare (consonante) sau contrastante. In economia generala a mijl
