Sunt fericita ca am prins patru anotimpuri pe an. Mi-e mila de tancii din scara care habar nu au sa construiasca o cazemata din zapada. Deunazi, am descoperit in judet ca boabele orzului sunt seci, iar graul nu depaseste o tona la hectar, la cei care s-au ambitionat si si-au lucrat singuri pamantul. Porumbul mi-a lasat un gust amar, iar floarea soarelui isi plangea in petale secaciunea. Moarta de zapuseala, am revenit la Constanta, intrebandu-ma oare ce vor manca animalele la iarna, daca porumb nu e, grau nici, floarea e varza, iar lucerna e atinsa. Acu’ cateva zeci de ore, un Comitet National pentru Situatii de Urgenta s-a intrunit pentru analizarea situatiei critice in care chipurile ne aflam. Asa reusim sa aflam si noi, fraierii, ca nu e nicio problema grava, ca rezervele de apa sunt bine merci, ca agricultorii sunt vinovati ca nu isi iriga culturile, de parca vechile conducte ar mai exista pe tarla. Aaa... si au dezbatut mult, in doua reprize, mai ca s-au certat si s-au impacat. Oricum a sucit-o premierul, tot taranul a iesit vinovat. Putin mai avea si dadea cu pumnul in masa. In timp ce astia de sus ce certau ca si chiorii in videoconferinta, cum sa faca si sa dreaga cu seceta, aia de la tara erau innebuniti. Fierbea apa in piua pasarilor si ardea vulpoaica pe camp. Ca sa fie problema rotunda, nici apa nu prea mai aveau a bea, caci retea nu este, iar puturile daca nu au secat, sunt pline de nitrati. „De unde ar mai fi aparut maica si astia...“, vorbea singura o batrana din scara, „ca pana acum nu s-a auzit de ei“. Ei si daca se auzea, parca se rezolva ceva! Si stai, frate, ca puturile nu se trateaza asa usor... Pai daca nu au secat singure, tre’ sa le zvante proprietarul. Si abia apoi se adauga substanta magica pentru neutralizarea substantei. Altfel... Niet! Secam, secam, dar ce facem de apa? Daca ar pus in situatia de a raspunde constantenilor, probabil