Ca si pisicile din poveste, dosarele revolutiei si, respectiv, ale mineriadei din iunie 1990 au sapte vieti. La 20 iunie, 2007, in urma decizieiCurtii Constitutionale a Romaniei (CCR), tocmai au trecut dintr-o viata in cealalta - adica din competenta procurorilor militari in cea a procurorilor civili. Semnele timpului arata ca aceste dosare risca sa ramana nesolutionate pana cand lumea va uita de ele, iar cei invinuiti vor trece in istorie fara a se mai prezenta in fata instantei. Starea de fapt consfinteste invatatura lui La Fontaine din fabula Lupul si mielul - "La raison du plus fort est toujours la meilleure" -, de vreme ce din nou au castigat cei putini si puternici, care au ordonat si executat actele de violenta, in dauna celor multi dar slabi, adica a victimelor represiunii din decembrie 1989 si ale mineriadei din iunie 1990. Sa revenim insa la fapte, pentru a nu fi acuzati de subiectivism. Rezumand o chestiune tehnica, vom spune doar ca, la 20 iunie 2007,CCR a admis o exceptie de neconstitutionalitate a unei prevederi din Legea de modificare a Codului de Procedura Penala, potrivit careia dosarele in care sunt anchetati atat civili, cat si militari sunt instrumentate strict de procurori civili. Definitia se potriveste ca o manusa dosarelor revolutiei si mineriadelor, iar consecinta imediata este ca ancheta procurorilor militari in aceste dosare se opreste, urmand a fi reluata de procurorii civili. Chiar daca nu vor fi ingropate definitiv, marile dosare ale timpului nostru, cele care marcheaza nasterea Romaniei postcomuniste, vor fi intarziate, iar verdictul judecatorilor risca sa devina un vis tot mai indepartat. Faptul ca aceasta decizie aCCR nu este primita cu entuziasm de societatea civila reprezinta, in aparenta cel putin, un paradox al istoriei noastre recente, deoarece ani de zile organizatiile civice au cerut ca procurorii militari sa nu se ocupe de dos