Pata de culoare Zilele astea am fost nevoit sa imi petrec o dupa-amiaza in Vaslui. Eram intr-un oras despre care nu stiam mare lucru si incercam sa realizez ce as fi putut face evitind plimbarile lungi. Primul lucru pe care l-am constatat cu surprindere a fost transformarea, dupa toate cliseele arhitecturale si comerciale, a magazinului central universal intr-un mall acoperit in aliaj de metal. Pe cladirea primariei, care apare si intr-unul din cunoscutele filme ale lui Porumboiu, e o pancarda uriasa cu stelutele Uniunii Europene sub forma minutelor imobile ale unui ceas. Imediat dupa cladirea primariei e un stabiliment masiv, modernist, cu gratii in forma de M, si am observat imediat ca am dat peste Muzeul Judetean „Stefan cel Mare". M-ar fi interesat sa vad sectia de arta si m-am trezit oarecum amuzat sa observ ca exista chiar o „Sala a artelor" in care se poate intra direct din strada. Acum pot spune, cu aroganta retinuta a unui locuitor din capitala provinciei, ca amuzamentul meu se datora de fapt atit titlului expozitiei: „Desenul - Patriarhul artelor plastice", un rezultat al unor oarecare „Interferente artistice romano-franceze" sub care era organizat evenimentul, cit si anuntului lipit pe usa de sticla a intrarii, care indica ca aici se pot cumpara olarete de lapte (la 3 lei), oale pentru sarmale (la 10 lei) si ghivece de flori de diferite marimi (intre 2,5 si 6 lei). Eram, insa, destul de stirnit si am intrat sa vad „expozitia de grafica a elevilor din licee ale judetului Vaslui", respectiv din Vaslui, Birlad, Husi, Negresti si Zorleni. Prima piesa pe care am incasat-o a fost vocea la volum a lui Mircea Badea, intr-un one-man-show in reluare la televizorul de pe biroul gardianului. Cita vreme am schimbat doua replici cu gardianul mi-am dat seama ca biroul sau arata ca o adevarata „instalatie de arta" in care erau asezate de-a valma un calculator, un televizo