Pierre Charras (n. 1945), profesor, actor şi traducător din engleză, e autorul a numeroase romane, dintre care Monsieur Henri a fost distins cu "prix des deux Magots" în 1995, iar Dix-neuf secondes a obţinut Premiul FNAC în 2003. În toamna lui 2006, Pierre Charras publică la Mercure de France Bonne nuit, doux prince - o carte tulburătoare care s-a bucurat, fără întârziere, de o primire favorabilă.

Roman de dimensiuni reduse, cu doar trei personaje, o substanţă narativă restrânsă, un subiect sfios confesiv, conceput cu fineţe, discreţie şi afecţiune ca un inventar al gesturilor nefăcute ori ratate ale unor oameni pe care moartea îi va despărţi fără ca ei să-şi fi spus cuvintele simple care ar fi fost de spus.

Construcţie mozaicată, rezultând din asamblarea amintirilor despre amintiri: ale tatălui - rând pe rând, copil, adolescent, adult - şi ale fiului care urmează acelaşi traseu. Liantul care dă coerenţă acestui mozaic este asigurat de comentariile autorului când sentimentale, când ironice, când aspre, când detaşate.

Publicăm mai jos fragmente din romanul lui Pierre Charras ce va apărea în colecţia "Cartea de pe noptieră", la Editura Humanitas.

După moartea tatălui, fiul îşi asumă vinovăţia. Încearcă izbăvirea scriind acest roman puternic şi tulburător, ţesut ca un giulgiu cenuşiu cu care-şi va înveli morţii, discret recviem la despărţirea de ei. În acest fel, cuvântul scris îşi va lua revanşa faţă de cuvântul nerostit în toate ocaziile ratate, acum recuperate prin forţa amintirii. Dincolo de viaţa lor anonim şi rapid consumată, va rămâne evocarea ei, mai durabilă şi mai iradiantă, prin forţa şi frumuseţea cuvântului scris. (...)

Totuşi, nu-l cunosc. Nu ştiu nimic despre el. Sau atât de puţin. Şi pe urmă, se îndepărtează. Timpul se consumă. Se micşorează. Când a murit, tata avea treizeci şi patru de ani mai mult ca mine. De atunci