"Daca intriga unui film ar fi o persoana, cea din productia de fata ar avea nevoie de o liposuctie, pentru ca este obeza", scria cronicarul de la The Globe and Mail. Ramificatiile nenumarate, care incarca si sufoca firul narativ principal, reprezinta, intr-adevar, viciul de fond al acestui film care altfel lanseaza un personaj interesant, complicat si pasionant: Mr. Brooks, jucat de Kevin Costner intr-un fel neasteptat de convingator pentru cei care inca isi amintesc momentele de dizgratie din Waterworld ori The Postman, care au subminat in chip dramatic cariera unui actor cu resurse reale. Mai mult, Mr. Brooks, cetatean model din Portland, Oregon, cu o familie adorabila (sotie si fiica frumoase, devotate, iubitoare etc.), dependent de crima in secret, care incearca sa-si inabuse viciul prin marturisirile facute la intrunirile bisericesti ale Alcoolicilor Anonimi, are un alter ego flegmatic, pervers, insidios, care apare si dialogheaza cu el in momentele premergatoare crimelor, jucat impecabil, autoironic, terifiant, de exceptionalul William Hurt. Daca ar fi avut inspiratia sa zaboveasca mai mult asupra acestor dialoguri pasionante si infricosatoare, daca ar fi adancit psihologia personajelor si ar fi avut curajul sa priveasca in abisul lor sufletesc, scenaristii Bruce A. Evans si Raynold Gideon s-ar fi ales cu o mostra perfecta de psihologie criminala. Insa cei doi au mai semnat - printre altele - scenariul la Jungle 2 Jungle si Cutthroat Island, iar acest amanunt spune mult despre amestecul de scene atroce (gaturi retezate, din care galgaie sangele, foarfece infipte in carotida, gloante care intra prin frunte si ies prin ceafa victimelor) si momente de umor involuntar (precum duelul dintre vajnica politista Demi Moore si un cuplu de criminali a carui rafala de gloante nu reuseste s-o atinga de fel) din acest Mr. Brooks. Aparitia, pe parcurs, a politistei intran