Nu e putin lucru sa expui laMoMa, Muzeul de Arta Moderna situat in inima New Yorkului care gazduieste in acelasi timp si o expozitie a operelor lui Brancusi (Maiastra, Domnisoara Pogany si versiunea intai a Coloanei Infinitului sunt aici). Dan Perjovschi este la MoMa. Nu intamplator. Desi mai cunoscut, cum se intampla de regula cu intelectualii romani, peste frontierele Romaniei decat in spatiul public romanesc, Perjo a daruit temporar viata peretilor multor muzee renumite din Amsterdam, Londra, Madrid, Lisabona, Stockholm, pe care le-a acoperit cu desene despre ce ar trebui sa faca obiectul preocuparilor noastre in lumea in care traim. Desenele lui Perjo au marea calitate ca te fac sa reflectezi. Nu ca in fata unui tablou abstract al unui pictor postmodern in fata caruia nu iti permiti din jena sa te scarpini in crestetul capului, in cautarea codului descifrarii a ceea ce pur si simplu poate fi o incalcitura fara sens, dand insa din cap cu inteles pentru a nu lasa impresia ca esti singurul care nu vede "mai departe". Este de ajuns sa privesti pentru cateva minute reactiile vizitatorilor de nationalitati diverse dinMoMa, pentru a vedea ca desenele lui Perjo sunt accesibile prin faptul ca fac apel la fondul comun al umanitatii din fiecare dintre noi. Aproape invariabil, prima reactie este de surprindere: desene pe pereti. Apoi, fiecare descopera in propria ordine desenele imprastiate pe albul zidurilor care ii suscita la inceput un zambet, semn revelator al intelegerii. Dar aproape totdeauna zambetul nu este singurul lucru pe care il obtine Perjo, desi este poate de multe ori primul. Zambetul este urmat de reflectie, de parcurgerea interioara a mesajelor in lectura proprie. Cei mai multi tin sa impartaseasca si altora desenele pe care tocmai le-au reperat, aratandu-le cu degetul, comentandu-le infailibil foarte scurt cu altii. In fond, nu ai ce sa spui foarte mult des