Motto: "Cred că trebuie spus ceva amabil
şi despre curajul de a trăi, care-l depăşeşte
pe acela de a-ţi face seama".
Emil Ivănescu, Dialogii psihopatului
Tineretului îi place să se sinucidă, este dreptul lui, cei ce se interpun manifestându-şi indignarea, compasiunea, stupefacţia se amestecă într-o problemă de opţiune, cu verdict interzis de liberul arbitru. Când nimeni nu-l întreabă pe noul născut dacă e de acord cu apariţia sa pe pământ, unde, printre altele curând va afla că trecerea sa nu va fi comparativ cu a astrelor, a arborilor secvoia, a unor specii de papagali sau ţestoase, tocmai lungă, noul venit se poate pronunţa, prin act şi la vremea potrivită în ce măsură îi convine. Şi-i surâde - au nu - să ducă în mod regular existenţa omului ce ia în piept numai puţin de patru vârste.
în chip de protest, fiindcă maică-sa nu-i dăduse bani pentru un bilet la cinematograf, colegul meu S, de doisprezece ani, s-a spânzurat de calorifer, ţinându-şi cu mâinile genunchii, să nu atingă solul. Comentariile sunt de prisos, în necunoaşterea a o sumă de alte elemente ale cazului. Poate că băiatului i se refuzaseră banii şi în alte rânduri! Personal, gândul că aş putea oricând să mă sinucid mi-a fost de mare ajutor în adolescenţă, depărtându-se apoi de mine cu scurgerea anilor, prin nu ştiu ce curios proces. Bănuiesc, însă, că la mijloc va fi fost şi lipsa de timp...
Un istoric mondial al suicidului, un studiu aprofundat, cu note de subsol în mai multe limbi şi bibliografie cu corp 8 trebuie să existe pe undeva, lucrarea nu mi s-a înfăţişat, cazuri, fireşte, cunosc cu ghiotura, din antichitate şi până la zilele noastre - şi asta fără să fi dat o specială atenţie fenomenului în ciclicitatea sa şi nici în substanţă, capitole la care se cere un har al clasificării, dublat de visul galeş al fişierului. Nu neapărat şi un punct de vedere. D
