Cum scria cineva, in Bucureşti vara aerul porneşte precum carbidul aprins. Bucureşteanul incins aleargă după bere rece. Pe vremuri, ca şi acum, nu era bine ca zăduful să te prindă-n Capitală in iulie-august. Se pleca in viligiatură. Unde? De parcă n-aveai unde!Altădată - incinse vremuri de vilegiatură
Cum scria cineva, in Bucureşti vara aerul porneşte precum carbidul aprins. Bucureşteanul incins aleargă după bere rece. Pe vremuri, ca şi acum, nu era bine ca zăduful să te prindă-n Capitală in iulie-august. Se pleca in viligiatură. Unde? De parcă n-aveai unde!
Amara, Călimăneşti, Techirghiol, Govora, Lacul Sărat, Slănicul Moldovei, Pucioasa, Herculane, Tuşnad, Borsec, Buşteni. Toate aceste nume le spunem şi astăzi, dar mai sunt ele atrăgătoare ca atunci? Sărurile miraculoase, apele tămăduitoare, nămolul, aerul binefăcător, ele mai sunt de la Dumnezeu, dar grija pentru staţiuni...
Dar să vorbim astăzi despre cei care se luptau (şi se luptă) cu canicula. Ce făceau bucureştenii? Se răcoreau prin ştranduri sau plecau in imprejurimi.
Băneasa, Mogoşoaia, Snagov. Băneasa - numele vine de la o văduvă de Ban şi anume văduva Brăncoveanului (cel puţin aşa ne informează Nicolae Iorga). Era locul unde elevii şcolilor militare făceau antrenamente, dar mai demult, pe vremuri, domnii se duelau prin crăng. După construirea aeroportului s-au pierdut ascunzişurile şi misterul. Băneasa inghiţită de oraş s-a urbanizat de tot.
Mogoşoaia - cel mai apropiat loc de preumblare de oraş! Aici se dănţuia, se făcea canotaj. Lumea venea cu tramvaiul cu aburi, cobora şi venea repede unde se vindea bere rece şi bună. Peste tot era muzică: lăutari, fanfară. Se sărbătoareau Rusaliile, Paştele, Petru şi Pavel, 1 Mai, Sfănta Maria. Snagovul - antica mănăstire aşezată la patru ore distanţă de Bucureşti. Se făcea căte o baie bună, se mănca astfel c
