Fie că mint că ar fi dat iama la cutia cu bomboane, fie că neagă faptul că ei ar fi stricat jucăria primită de curând, toţi copiii încearcă să îşi inducă în eroare părinţii. Recent, s-a descoperit că puştii învaţă să mintă de la o vârstă mult mai fragedă decât îşi imaginaseră adulţii până acum.

Copiii mint încă de la şase luni. Aceasta este concluzia la care au ajuns specialiştii în comportament, relatează „The Telegraph”. Minciunile simple sau toanele de bebeluş îi ajută pe copii să se antreneze pentru înşelăciunile mult mai complexe la care recurg în timp.

Până acum, psihologii trăiau cu impresia că un copil nu este în stare să mintă înainte de patru ani. Dar studiile efectuate pe un eşantion de 50 de copii şi bazate pe interviurile cu părinţii contrazic această idee.

Doctorul Vasudevi Reddy, de la Universitatea din Portsmouth, susţine că a identificat şapte categorii de „înşelătorii” folosite între şase luni şi trei ani. Bebeluşii învaţă repede că folosirea unor tactici precum plânsul fals sau râsul prefăcut ar putea atrage atenţia adulţilor.

La opt luni copilul deja face pe ascuns activităţi interzise sau încearcă să distragă atenţia părinţilor. La doi ani, el recurge la tehnici mai complexe de prefăcătorie. De exemplu, lasă impresia că nu îl interesează când este pedepsit.

„Plânsul fals este una dintre primele forme de minciună, iar bebeluşii o folosesc pentru a atrage atenţia chiar şi atunci când nu li se întâmplă nimic rău. Îţi poţi da seama repede dacă plânge fără motiv. Bebeluşul ia o scurtă pauză şi aşteaptă să vadă dacă mama îi răspunde.

Dacă nu primeşte atenţia cerută, reîncepe să plângă”, este de părere dr. Reddy. Copiii îşi dau repede seama dacă acţiunea lor are efect. „Mai târziu devin mai sofisticaţi în comportament, spunând: «Nu-mi pasă» când sunt ameninţaţi cu vreo pedeapsă. În realitate, le pasă”.

Copiii rec