Bordelurile erau casa lor. Acolo încântau clientela, acolo se desfăşurau petreceri pline de desfrâu. Acum patru sute de ani li se tăia nasul sau erau înecate, fiind socotite purtătoare de păcate „ce spurcă bărbaţii cei răi şi fără omenie“, conform primelor relatări despre prostituate, datate în 1643. Despre prostituţia pe teritoriul ţării noastre apar relatări destul de târziu. Poposit în Moldova pe la 1643, călătorul Paul de Alep scrie că femeilor libertine li se tăia nasul, erau puse la stâlpul infamiei ori chiar erau înecate în cursuri de apă. „Votru sau supuitoriu se cheamă acela ce are muieri la casa lui, de le ţine pentru dobânda «câştigul» lui, carele-şi dau trupurile de le spurcă bărbaţii cei răi şi fără omenie pentru puţină dobândă pierzătoare de suflet“, se spunea în „Îndreptarea Legii“ (1652), tipărită din porunca lui Matei Basarab la Târgovişte, autor fiind Daniil Panoneanul, viitor Mitropolit al Ardealului. Mama care-şi prostitua fiica era însemnată la nas, iar „profesoara“ care îndemna fata la desfrâu era pedepsită de pravilă cu „vărsarea de plumb topit în gură“. Bărbatul care-şi exploata nevasta era ucis după ce, dezbrăcat, era purtat prin târg, legat de un măgar, cu faţa spre coada acestuia şi era biciuit. Omul, nu măgarul. Proprietarul unei clădiri care îngăduia prostituate în casa sa şi-o pierdea. Tot pravila preciza: „Curva se cunoaşte pre locul ce lăcueşte şi pre veşmintele ce poartă“ – adică după mahala şi haine. Şi totuşi, ele au existat. În stabilimente legale, şi nu numai.
Sifilisul aduce condicuţele Craiova nu a dus nici ea lipsă de astfel de localuri. Damele de companie de lux îşi făceau veacul pe la hotelurile importante ale urbei, Hotelul Imperial, Hotelul Minerva. Erau însă şi dame mai ieftine. Le întâlneai pe lângă Piaţa Veche sau pe la localurile în care poposeau ţăranii veniţi cu marfa la vândut, în Piaţa Centrală. Erau fost